Africa de Sud – o lecție de viață

Category: Stiri

Dacă în zilele trecute v-am împărtășit experiențele pe care le-am trăit în Africa de Sud ca membru al delegației oficiale care a participat la întâlnirile acestei misiuni politice, astăzi mi-am propus să îmi dezvălui trăirile și sentimentele pe care mi le-a produs vizitarea acestei interesante țări africane.

Dincolo de întâlnirile oficiale, în care s-au pus la punct strategii politice menite a consolida relațiile dintre Africa de Sud și Uniunea Europeană, organizatorii au ținut să ne prezinte și problemele sociale cu care se confruntă, dar și soluțiile inedite pe care le-au identificat pentru a le rezolva.

”Atunci când ne eliberăm de propriile temeri, prezența noastră îi va elibera și pe alții”. Nelson Mandela

Africa de Sud - o lectie de viata

Acest citat al lui Nelson Mandela se pare că inspiră sud-africanii în tot ceea ce fac. Eliberarea de trecut, eliberarea de frica apartheidului, eliberarea de temerile unei societăți care încă își amintește ororile istoriei recente, acesta este țelul Africii de Sud în acest moment.

Africa de Sud, la 24 de ani de la eliminarea regimului de apartheid, se străduiește să își revină și să își găsească o cale prin care să își rezolve problemele cu trecutul.

Societatea sud-africană este cea mai divizată de pe întregul mapamond – bogați și săraci, care trăiesc în lumi total diferite. 20% dintre sud-africani dețin 70% din bogăția țării, iar aceasta este cea mai mare discrepanță între pătura bogată și cea săracă la nivel mondial. În acest moment se depun eforturi, atât interne, cât și cu asistență internațională, pentru estomparea acestor diferențe uriașe; așa cum menționam într-un articol precedent, Uniunea Europeană implementează deja un program în Africa de Sud, program care își propune investiții de 4 miliarde de Euro până în 2020 pentru a crește economic anumite zone care generează imigrație către țările europene.

Victimele învață să se elibereze de trecut și să trăiască

În Africa de Sud se implementează programe sociale al căror scop este să ajute sud-africanii să se elibereze de trecut. Fie că vorbim de victime ale violențelor domestice sau victime ale unor agresiuni sexuale, ori de copii care provin din familii care s-au destrămat, sud-africanii știu să își ajute semenii să se elibereze de povara auto-învinovățirii pentru ceea ce s-a întâmplat și să învețe să își trăiască din nou viața.

Am întâlnit, la unul dintre centrele vizitate, un adolescent care a fost victima unor agresiuni în trecut, dar care acum compunea muzică în centrul respectiv si care a fost mândru să se fotografieze langă mine și colega mea…

Europarlamentar Gabriela Zoana la centrul de primire a victimelor in Africa de Sud

…dar și o femeie care învăța să își trăiască viața după ce și-a revenit din traumele provocate de violența domestică…

Europarlamantar Gabriela Zoana si o victima a violentei domestice in Africa de Sud

Aceste două exemple m-au emoționat pentru că, în urma discuțiilor cu cei doi, le-am aflat poveștile de viață care i-au adus în postura de victime, dar am aflat și efortul pe care l-au depus pentru ca acum să poată să zâmbească din nou, unul considerabil.

Cei doi reprezintă un exemplu pentru zecile de mii de tineri sau femei victime ale violențelor din Africa de Sud care își caută sprijin prin apelarea la astfel de centre. Voluntarii de aici își ajută de ani de zile semenii să redevină oameni, să își recapete demnitatea și să învețe să își trăiască viața din nou.

Drepturile copiilor sunt drepturi ale omului în Africa de Sud

O altă vizită care m-a mișcat a fost cea pe care am făcut-o la un centru pentru copiii cu dizabilități. Sub egida unui program finanțat din fonduri europene (!) sud-africanii ajută copiii cu dizabilități să se integreze în societate și să își trăiască o viață pe cât se poate de normală. Pentru ei, așa cum scria și pe hainele pe care le purtau, drepturile copiilor reprezintă drepturi ale omului.

Drepturile copiilor sunt drepturi ale omului

În ciuda dizabilităților pe care le aveau, copiii din centrul vizitat erau bucuroși că ne întâlneau, zâmbeau și își găseau mereu ceva de joacă, la fel ca și copiii care nu le împărtășeau soarta. Ceea ce era și mai evident era faptul că acești copii erau crescuți ca într-o comunitate normală; am întâlnit atât copii albi, cât și copii de culoare jucându-se împreună și, fără îndoială, neîmpărtășind absolut niciun gând precum cele care acum îi fac pe adulții albi sau de culoare din Africa de Sud să aibă încă resentimente sau amintiri ale ororilor din trecutul nu atât de îndepărtat.

Gabriela Zoană cu copiii din Africa de Sud

Puritatea și nevinovăția copiilor care se jucau împreună m-a făcut să mă gândesc că aceasta ar fi putut să fie o stare de normalitate într-o Africă de Sud nemăcinată și nesegregată intern de regimul apertheid. În lipsa acestui regim, astăzi Africa de Sud ar fi putut fi una dintre țările africane cu o economie dezvoltată, cu cetățeni prosperi, fără grija traiului zilnic. Din păcate, urmele trecutului încă sunt săpate adânc în sufletul sud-africanilor, iar tot ceea ce se întâmplă acum în societatea sud-africană este pentru a putea estompa aceste urme și amintiri.

Pentru mine, Africa de Sud reprezintă o lecție de viață

Gabriela Zoana primind o diploma in Africa de Sud

Africa de Sud este o lecție de viață.

Am învățat că o țară, odată trecută printr-un regim opresiv, își revine în zeci de ani, după multe eforturi și după extrem de multe investiții, așa cum am aflat de la toți cei cu care am intrat în contact pe perioada vizitei.

Am învățat că nu este suficient să lupți pentru a te elibera de propriile temeri, ci, odată eliberat, trebuie să îi eliberezi și pe alții, așa cum mi-au spus voluntarii de la centrele pe care le-am vizitat.

Am învățat că normalitatea înseamnă acceptarea celuilalt, indiferent de culoarea pielii sau de dezabilitățile acestuia, așa cum mi-au arătat copiii din centrele pentru persoane cu probleme, care interacționau extrem de normal împreună.

Am învățat că victimele violențelor domestice sau ale agresiunilor de orice fel devin mai puternice atunci când reușesc, cu ajutorul organizațiilor de profil, să treacă peste traumele trecutului și să înceapă să își trăiască viața.

Am învățat că, oriunde am fi, oricine am fi și orice am face, înainte de toate trebuie să fim oameni.

Lecțiile învățate aici îmi oferă încrederea că Africa de Sud își va reveni într-un viitor cât de apropiat, mai puternică decât a fost vreodată.