Aseară, în plenul Parlamentului European de la Strasbourg, am dezbătut Raportul referitor la <<Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente>>, intervenția mea fiind in apărarea intereselor producătorilor și consumatorilor finali.

Marile lanțuri de supermarketuri reprezintă, prin puterea lor de negociere a prețurilor și prin practicile comerciale neloiale, cea mai acută problemă din întreg lanțul alimentar pe care trebuie să o rezolvăm prin adoptarea acestor amendamente la propunerea de directivă pusă în dezbatere.

În România încercăm să combatem aceste practici neloiale, însă orice încercare a autorităților de a rezolva problemele pe care marile lanțuri de supermarketuri le generează este întâmpinată de critici că aceste încercări sunt anti-europene sau anti-corporatiste.

Trebuie să înțelegem cu toții că respectăm, atât la nivel european, cât și la nivel național, orice distribuitor alimentar de tip hypermarket sau supermarket, dar că, indiferent care este numele acestui brand sau din ce țară provine, toți trebuie să respecte atât legislația națională și europeană, cât și să evite practicile comerciale neloiale.

În cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar se constată în mod curent inegalități semnificative în ceea ce privește puterea de negociere a furnizorilor și cea a cumpărătorilor de produse agricole și alimentare. Respectivele inegalități privind puterea de negociere pot conduce la practici comerciale neloiale în cazurile în care parteneri comerciali mai importanți și mai puternici încearcă să impună anumite practici sau clauze contractuale care sunt în avantajul lor în legătură cu o tranzacție de vânzare . De exemplu, este posibil ca astfel de practici: să se abată în mod considerabil de la buna conduită comercială, să fie contrare bunei-credințe și corectitudinii și să fie impuse în mod unilateral de un partener comercial unui alt partener comercial; sau să impună un transfer nejustificat și disproporționat al riscului economic de la un partener comercial la altul; sau să impună o inegalitate semnificativă în ceea ce privește drepturile și obligațiile în defavoarea unui partener comercial. Unele practici ar putea fi vădit neloiale chiar și atunci când ambele părți sunt de acord cu ele. Ar trebui introdus un standard minim al Uniunii de protecție împotriva practicilor comerciale neloiale pentru a reduce apariția unor astfel de practici care pot avea un impact negativ asupra nivelului de trai al comunității agricole. Abordarea armonizării minime adoptată în prezenta directivă permite statelor membre să adopte sau să mențină reglementări naționale care depășesc practicile comerciale neloiale enumerate în prezenta directivă.

Noua legislaţie europeană va acoperi produsele agricole şi alimentare comercializate în cadrul lanţului de aprovizionare cu alimente, interzicând, pentru prima dată, până la 16 practici comerciale neloiale impuse unilateral de un partener în cadrul unei relaţii comerciale. Alte practici vor fi permise numai dacă fac obiectul unui acord prealabil, clar şi lipsit de ambiguitate între părţile implicate.

Practicile comerciale neloiale care urmează a fi interzise sunt plăţile întârziate în cazul produselor perisabile, anulările în ultimul minut ale comenzilor, modificările unilaterale sau retroactive ale contractelor şi obligarea furnizorului la plata produselor irosite. Alte practici vor fi permise numai dacă fac obiectul unui acord prealabil, clar şi lipsit de ambiguitate între părţi: faptul că un cumpărător returnează unui furnizor produsele alimentare nevândute; faptul că un cumpărător impune unui furnizor o plată pentru garantarea sau menţinerea unui acord de furnizare pentru produse alimentare; faptul că un furnizor plăteşte pentru promovarea sau comercializarea produselor alimentare vândute de cumpărător.

Un element important al directivei este că statele membre pot introduce un prag superior celui de 350 milioane euro în legislaţia lor naţională şi de asemenea pot adopta şi alte măsuri, dacă doresc.

În acest context, înființarea unei rețele de asigurare a conformității la nivelul statelor membre, prin care Comisia să poată să coordoneze și faciliteze schimbul de informații și de bune practici la nivelul membrilor Uniunii, este mai mult decât necesar.

Doar prin armonizarea întregii legislații europene cu cele naționale și prin transparentizarea bunelor practici în materie putem spera la obținerea unor rezultate în această privință.

Declarație politică apărută și pe caleaeuropeană.ro.