Pentru cei care (încă) nu știu, Austria a preluat recent, de la Bulgaria, președinția Consiliului Uniunii Europene. Importanța acestei preluări este generată de faptul că după mandatul Austriei, care se termină la 31 Decembrie 2018, România va asigura pentru prima dată președinția acestui organism. Tot la 1 iulie, România a intrat pentru o perioadă de 18 luni în așa numitul ”trio” al Consiliului, alături de Bulgaria și Austria, trio care este format din 3 țări – cea care a asigurat precedentul mandat, cea care asigură prezentul mandat și cea carea urmează să asigure mandatul președinției Consiliului Uniunii Europene. Trioul stabilește obiective pe termen lung, pregătește o agendă comună și determină subiectele și aspectele majore care vor fi abordate de Consiliu pe o perioadă de 18 luni.

În mod oficial, România a intrat într-o perioadă de 18 luni în care va putea influența politicile Uniunii Europene.

Dar, pentru a lămuri de la început pe deplin însemnătatea Consiliului Uniunii Europene și rolul său în ecuația bunului mers al Uniunii, vom face mai întâi o scurtă introducere.

Ce este Consiliul Uniunii Europene și ce presupune asigurarea președinției acestuia

Consiliul Uniunii Europene (atenție, a nu se confunda cu Consiliul European!) este principalul organism de decizie al Uniunii Europene care reunește la întâlnirile sale miniștrii de resort din statele membre, în funcție de specificul și agenda întâlnirii.

Rolul Consiliului Uniunii Europene este de a reprezenta guvernele statelor membre ale UE, de a adopta legislația europeană și de a coordona politicile UE.

Consiliul Uniunii Europene nu are o configurație unică, ci reunește miniștrii de resort din țările membre în următoarele 10 configurații sau ”formațiuni”:

• Agricultură și Pescuit
• Competitivitate
• Afaceri economice și Financiare
• Mediu
• Ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori
• Educație, tineret, cultură și sport
• Afaceri externe
• Afaceri generale
• Justiție și afaceri interne
• Transporturi, telecomunicații și energie.

Țările membre își trimit miniștrii de resort (sau secretarii de stat) la aceste reuniuni ale ”formațiunilor” Consiliului Uniunii Europene, iar ministrul țării care asigură președinția prin rotație conduce reuniunea respectivă, cu o singură excepție – Consiliul Afaceri Externe este condus de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

Președinția acestui Consiliu este asigurată, prin rotație, de către statele membre ale Uniunii, pe o perioadă de câte 6 luni. România va asigura în premieră președinția acestui Consiliu între 1 Ianuarie 2019 și 30 Iunie 2019 iar responsabilitatea care va reveni în acea jumătate de an țării noastre va fi una uriașă – România va asigura președinția organismului care va coordona politicile UE!

Încheierea mandatului Bulgariei și preluarea mandatului președinției Consiliului de către Austria. Prioritățile austriecilor

La 1 iulie a.c. a avut loc preluarea formală a mandatului președinției Consiliului Uniunii Europene de către Austria, la încheierea mandatului Bulgariei, țară care a asigurat în premieră președinția Consiliului UE.

La preluarea mandatului, fiecare țară își prezintă prioritățile sale în ceea ce privește viitorul Uniunii Europene în cele 6 luni în care va asigura președinția Consiliului, iar Austria tocmai și le-a prezentat în plenul Parlamentului European.

Mandatul Austriei se va desfășura promovând în principal ideea unei ”Europe care protejează”. Ce înseamnă acest lucru?

Austria își dorește să gestioneze într-un mod diferit criza imigranților care au creat probleme prin afluxul lor masiv în special în Europa Occidentală și în Sudul Europei. Dacă la începutul crizei refugiaților austriecii susțineau ideea repartizării cotelor de imigranți către state din Europa de Est, acum ideea lor este să rezolve această criză prin întărirea controlului la frontierele UE.

Ce importanță are acest lucru pentru România?

În primul rând, vestea bună este că țara noastră nu va mai fi supusă unor presiuni pentru acceptarea cotelor de imigranți și existau destule voci în rândul statelor est-europene care se opuneau acestor cote obligatorii impuse de către Bruxelles.

În al doilea rând, presiunea va fi pusă pe asigurarea fără compromisuri a frontierelor externe ale Uniunii, iar țara noastră reprezintă un pilon principal în această ecuație, fiind cea mai estică țară a Uniunii Europene și având de protejat granițele cu Ucraina, Moldova și perimetrul Mării Negre, în limita competențelor maritime. În același timp, granița cu o altă țară terță, Serbia, și precedentele încercări de intrare a refugiaților dinspre Serbia către România, constituie o preocupare pentru cei care asigură frontierele de Vest ale României și care trebuie să stopeze eventualele intrări ale imigranților în țara noastră pe această rută.

Pe scurt, presiunea pe țările care au granița externă a Uniunii Europene, între care și România, va fi mare iar țara noastră trebuie să se asigure de îndeplinirea îndatoririlor ce îi revin sub acest aspect.

O preocupare a mandatului Austriei o va reprezenta și conducerea negocierilor privind viitorul buget al Uniunii Europene

Din întregul buget, cea mai mare parte va fi alocată către viitoarea Politică Agricolă Comună, iar Austria a preluat mandatul într-o perioadă de discuții aprinse privind viitorul PAC. Pe de o parte avem țările pentru care agricultura generează un procent semnificativ în PIB, așa cum este România, pe de altă parte avem țări a căror agricultură nu reprezintă o importanță atât de mare în economia internă și pentru care negocierile privind viitoarea Politică Agricolă Comună reprezintă doar o oportunitate de a susține direcționarea unor fonduri către alte direcții care lor li se par mai importante, așa cum este și Austria.

Din acest punct de vedere, fără a specula mai mult decât este cazul, prevăd în cel mai fericit caz o coordonare austriacă neutră a negocierilor care se poartă în aceste momente la nivelul UE în ceea ce privește PAC iar țara noastră va trebui să depună cu atât mai multe eforturi în ceea ce privește apărarea intereselor sale și obținerea unor politici cât mai favorabile pentru agricultorii noștri după anul 2020.

Intenția Comisiei Europene de a plafona plățile directe la o sumă care se vehiculează a fi în jur de 120.000 Euro va lovi în marile exploatări agricole, cele care susțineau și exporturile, iar din acest punct de vedere România trebuie să își susțină în continuare punctul de vedere privind plafonarea voluntară a acestor plăți.

O prioritate declarată a Austriei – lărgirea Uniunii Europene

Acest lucru nu se va petrece în mandatul austriac, fără îndoială, dar Austria își dorește ca în mandatul său să urgenteze procedurile de aderare pentru o serie de state și, într-un viitor cât mai apropiat, deschiderea negocierilor cu țări precum Albania, Macedonia (care vor începe negocierile de aderare în iunie 2019) dar și Serbia sau Muntenegru.

Așezarea geografică a Austriei, în centrul Uniunii Europene, îi determină să își dorească extinderea Uniunii pentru a fi cât mai protejați din orice direcții de către state membre. Din acest punct de vedere însă se preconizează negocieri de aderare lungi, în special având în vedere opoziția unor țări precum Franța și Germania la o extindere rapidă a blocului comunitar.

O responsabilitate implicită a mandatului austriac – continuarea negocierilor UE pentru BREXIT

Negocierile între UE și Marea Britanie în vederea obținerii unui acord pentru ieșirea acesteia din urmă din blocul comunitar par să fi intrat într-un impas. Importanța mandatului Austriei la președinția Consiliului Uniunii Europene capătă din acest punct de vedere valențe majore care implică indirect și România – ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană este programată a se face la finalul lunii martie 2019, pe data de 29 mai precis, adică în mandatul României. De modul în care se desfășoară negocierile BREXIT până la acel moment, pe perioada mandatului austriac și cel român, depind succesul sau eșecul procesului de ieșire a britanicilor din UE.

În loc de încheiere

Prevăd o președinție austriacă a Consiliului Uniunii Europene pe care va trebui să o urmărim cu mare atenție – pe de o parte pentru că imediat după mandatul austriac România va asigura președinția în cele 6 luni de la începutul anului viitor, iar pe de altă parte pentru că Austria, atât prin poziționarea sa geografică dar și prin structura economiei, nu vede ca prioritare agricultura sau dezvoltarea regională. Din acest punct de vedere România va trebui să depună și mai multe eforturi pentru a-și proteja interesele pe perioada mandatului Austriei la președinția Consiliului UE.